Emotii de toamna

Dupa prima lacrima au cazut toate celelalte, iar tacerea parea astfel si mai vie si mai sangeranda in timpanul meu, dar nu mai sufeream, eram amortit, imi era numai teama, imi era teama sa nu raman gol. Si fara lacrimi si fara tine ar fi fost prea mult! Cu tine , desi parca te asteptasem o viata, nu ma obisnuisem sa te am pentru o viata, dar fara lacrimi nu as fi putut trai nici o clipa. Este ciudat ca tu imi lipsesti cel mai putin, tu care mi-ai lipsit cel mai mult. Mi-e dor de tine ! Mi-e dor sa ma atingi usor ! Zecile de cuvinte nespuse se ingramadesc acum in cuvantul dor. Zilele au trecut ca intr-un cliseu alb negru, iar anii s-au prefacut in seri ce mereu apun peste trecutul ce se ascunde si acum in plicul in care recunosteam ca imi este frica sa te iubesc. Pe pat in fiecare seara se formeaza ca o fantoma forma trupului tau... ca si atunci cand ne iubeam nopti ce pareau ca nu aveau sfarsit.... Scriu despre un nou inceput intre noi in jurnal, randuri in care nu te pomenesc si nici nu este nevoie , caci cheia alfabetului in care scriu, este numele tau. Tu m-ai invatat cum sa plang atunci cand ma gandesc la tine. E dreptul meu sa inec tristetea in amintirile cu tine.