Dedicatia inimii

Inima mea vrea sa-ti faca o dedicatie...de dragoste... dar ea nu stie sa vorbeasca, ea stie sa bata... si bate pentru tine!

DACA...

Dintre o dragoste puternica si o bogatie imensa, as vrea sa incerc LIBERTATEA!
Libertatea de a le avea pe amandoua, libertatea de a lupta pentru ele, si de a fi invins in lupta pentru cucerirea lor!
Dintre un alb imaculat si galben profund as vrea sa aleg culoarea Rosie! Sa ma pierd in ea sau sa ma evidentiez atunci cand intersectez cu alte culori!
Daca ar fi sa aleg in a ma renaste intr-un tigru sau un leopard, as alege sa ma nasc O Pasare!
Sa`pot zbura peste O Lume Intreaga!
Daca ar fi sa fiu Noapte sau Zi, as alege mai degraba, Dimineatza sau Inserarea!... astfel as putea vedea Speranta mereu prezenta in ochii celor dragi.
Dintre Viata mea si Norocul meu... te-as alege pe TINE!
De ce iti dai seama de puterea alegerii, intodeauna dupa ca a trecut timpul ei?

O noua poveste....

Mi-am renovat sufletul si am deschis inima, asteptand...
Fara sperante si fara deziluzii, voiam sa arat ca increderea in tine insuti este si increderea in ceillati - un perete simplu, dar care sustine intreaga cladire.
Mi-am pieptanat parul cu mana, si am iesit sa-mi intampin posibilii vizitatori.
Si au venit ... ca la parada. Imbracati in imaginea lor preferata despre ei, si se foiau de la un colt la altul in ideea ca in miscare au sansa sa se faca remarcati. ...pe un perete am pus o oglinda, si multi erau fascinati de ce vedeau, crezand ca masaca le este propriul chip!
Unii intrebau de pret, desi nimic nu era de vanzare! Altii isi aratau o disponibilitate plina de moderatie cand era vorba despre ei ... Tin minte un vizitaor care era gata sa-mi ofere plin de maretie ce voia el... dar nu ce aveam eu nevoie!
Sufletul meu renovat si inima mea deschisa rezistau la orice avalansa de lume, dar nu mai rezistam eu la mizeria ce ramanea in urma!
Am pus taxa la intrare: zambetul! Nici nu-ti imaginezi ce saraci sunt unii oameni! Se tocmeau sa intre, oferind ce primisera si ei la randul lor...
Am schimbat taxa: sinceritate! Unii au crezut ca sunt intr-o forma de faliment si imi aruncau aceasta aproape sa ma raneasca...
Apoi, a intrat o persoana. Prins de ce era in jurul meu, am ignorat-o! Am spus: sunt ocupat cu mine!
Si plin de sarg am continuat sa raman singur intre cei care veneau doar pentru ei insasi, insa imediat ce a iesit, i-am simtit lipsa....!
Cu pasul iute, am prins-o din urma cu un sms! Nu speram decat sa se mai uite odata la mine. S-a uitat, a venit langa mine si a inceput sa mearga in ritmul meu...in directia mea...
In sufletul meu renovat si in inima mea deschisa ai intrat tu.... ramai aici, odihneste-te, iubeste-ma si eu ti le daruiesc tie!

Hora clipelor

In fata ferestrei mele, unde locuiesc acum, este un plop si privindu-l imi dau seama ca pe el au poposit indiferent de anotimp sau vreme o mare multime de pasari ... Asa parca se aseaza si pe mine clipele... ca un stol marunt.
Fiecare paticica a mea adaposteste un cuib, si fiecare cuib pastreaza o sclipire a clipei ce, naluca, se contopeste cu mine, impingandu-ma inainte.
In incercarea matrica de a alunga clipele ce se rotesc in juru-mi, ma scutur, ma zbat insa, ca la comanda cele ce deja isi duc existenta in mine, se napustesc sa evadeaze prin ochii creduli. Tot ca la comnda imi intorc si eu atentia si privesc in mine ... tintesc o clipa matura si o urmaresc in zborul ei si, cum ele zboara in card, se contopeste in multime...
Pierdut in propria-mi privire, ma linsitesc, si fara sa ma intorc imediat, mai ratacesc putin prin preajma-mi, dupa care revin inapoi in spatele ochilor spre unde, lumina se napusteste in viteza, ma izbeste si, parca mirata de zbaterea mea, ma intreaba: de ce zadarnicesti firescul?

Din gradina vitutilor...

Clipele cad peste mine ca un morman de franturi de lucruri personale, sfaramate de pasii mei.
Realizez sub aceasta ploaie, cand am luat viata in serios...
... ma dor in rest bucatile aproape intregi ale trecutului meu ce cad din timpul cand am zburat inconstient prin viata!

Obsesiv - compulsiv

Cazand din firul clepsidrei,
Desfac haotic nasturii camasii,
Iar noaptea ma preseaza sa te imbratisez,
Patimas...

Ai coapsele reci, si ma razbun framantandu-ti buzele,
Eu le umezesc, tu le usuci,
Cu bratele-ti nici nu te aperi, nici nu te agati de mine,
Nervoase...

In patul dublu, ocupam doar un loc,
Iar in acel punct suntem opusi,
Te doresc, ma ignori cu ochii inchisi,
Evadam...

Eu in tine,
Tu din captivitatea bratelor mele,
Inapoi in tine!

Si totusi. ne iubim!

Ramasite ...

Prins in durerea inselarii si a dezamagirii am sperat ca tu sa ma poti intelege iubindu-ma! S-a intamplat ca intr-un cliseu al neatentiei, unde din cauza plictiselii decizi sa faci un lucru la care toata fiinta ta striga sa te opresti. Am incercat sa iubesc pe cine nu era gata sa inteleaga acest act... si doar din aceasta cauza iubirea mea a fost o incercare. Dar nu m-am dat batut nici chiar atunci cand era necesar, caci o promisiune este o promisiune, iar promisiunile din dragoste nu mi le incalc niciodata. Apoi totul a decurs de la sine... si nimic nu a mers, am iesit cu sufletul incarcat de un mare gol. Intr-un rastimp, ai aparut la fel de intamplator si ai inceput sa vrei sa-mi darui sentimente si emotii care sa-mi umple golul ce urma sa-l am... si astfel ai devenit pentru mine acea lumina stralucitoare , care este cu atat mai plina de culoare cu cat te uiti la ea doar printre genele aproape stranse... ...capituland , am inteles ca pot sa te iubesc, deoarece m-ai ales! Tu, m-ai ales! Aceste ganduri m-au facut sa nu vad si diferenta alegerii tale... pentru ca este drept m-ai ales, dar ai facut-o pentru ca la acel moment corespundeam ideii tale de selectie. Un singur punct a stat intre noi in fata alegerii tale, si in raport cu sentimentele pentru mine ai ales iarasi! Ai ales sa faci o alta alegere ignorand promisiunea ce ne-o facusem in prima dimineata! Am plans gandindu-ma la clipele ce l-am petrecut impreuna ca la niste cioburi ce im sfasiau irisii si imi impedicau pleoapele sa sa uneasca... Ti-ai amintit si tu atunci pentru o scurta vreme un sentiment si ai vrut sa ma mangai, reusind doar sa ma ranesti si mai tare! apoi a venit inevitabilul, Finalul! Iar finalul a fost la fel ca inceputul...eu cu sufletul gol si tanjind dupa tine, chiar si acum, iar tu deja personaj al unui alt tablou renascentist... si de fiecare data doar tu ai ales! P.S. Imi doresc ca macar pentru tine sa fi ales corect! Cu simpatie...

Cand durerea te iarta....

Incet si lent aud vocea ta ... incep sa te uit si te rog sa ma ierti pentru asta, insa doar cu amintirea ta este foarte greu sa traiesc... iar eu imi doresc sa zbor.... Simt persoana ta ca pe o esenta ce se pierde in razele soarelui, cand deschid ochii dimineatza.... o senzatie pacuta si plina de viata dar si plina de promisiunea unui nou inceput... Imi va fi frica sa sarut iar, de teama sa nu mi se faca dor de tine.... Uneori vocea ta imi suna in vise, si veselia fetei tale imi inunda inima.... iar ochii tai privesc din toate amintirile, calzi ....

Perpetuum haotic

Voi incerca mereu in mintea mea sa uit dorinta de a te regasi in acelasi timp si spatiu din care am plecat. Nimic nu va mai fi de spus, insa nu reusesc sa ma regasesc cat sunt departe de tine... Dar va fi un timp cand incet incet ma voi apropia iarasi de cel care am fost dinainte de a te gasi si atunci va fi ca si cand tu nu ai fost.... si pentru aceste momente sunt acum trist, pentru ca timpul ma va forta sa te uit...sa uit de noi doi! Mi-ai dat speranta si apoi m-ai fortat sa o ingrop ca pe o comoara departe de mine... Ai stat in linie cu mine, dar apoi in puncte departate si singulare am trasat o bara pe care nu am putut merge fara a-mi da tu echilibrul balansului... Imi amintesc soapta trecuta a promisiunii facuta catre amandoi...si acum o mai pot auzi si acum o mai pot visa... stateam unul langa celalat intr-un moment ce imita perfect vesnicia... primul sarut a fost ca un val ce a atins inima .... voiam sa-mi petrec fiecare clipa ca o vesnicie alaturi de tine... caci eram atat de indragostit de tine, incat noptile nu-mi ajungeau nici pentru a te tine in brate si nici pentru somn, iar soarele era acoperi de zapada... iar saruturile erau facute sa imi infioare pielea...

Durerea vine din trecut....

Suntem copii zglobii ai lui Dumnezeu! Suntem copii daruiti cu suferinta .... Imi las inima sa decida... nu mai aud restul versurilor, mintea-mi este furata de melodie... iar sub frunte mi se zbat ca intr-un ciclon toate amintirile ce le pot avea ... Cu capul ascuns in palme incearc sa cuprind mai intai durerea, dar nu mai am puterea de a continua dorinta .... sau a spune cat de mult imi lipsesti, caci aceasta lipsa deja mi s-a instalat in inima.... suntem sortiti sa fim impreuna mereu si cred ca, vor fi dimineti cand ne vom trezi sub acelasi zambet, tu sub al meu, eu sub al tau. si abia atunci o sa vad cat de mult ma iubesti.... dar pana atunci iubirea noastra alearga, acum, sub o ploie, sub o noapte si sub un timp in care acea zi este mereu prinsa in visele mele. Imi apas globii oculari cu pumnul strans a neputinta si ma revad langa tine... si m-am vad speriat si refuzand sa tin ochii inchisi in asteptarea buzelor tale, pentru ca imi este teama ca sarutul nu o sa se mai intample! M-am vazut langa tine ... si atunci , langa tine, am decis ca nu te voi uita...Degetele mi se zbat spasmatic incercand sa inteleg de ce am ales, dar... Se intampla astfel, ca prins de aceasta promisiune sa prind imaginar in pleoape saracele clipe sub auspiciul hiperbolizarii, si sa vad totul ca intr-un cerc, ca sub o cupola de circ, ca intr-un glob de sticla! Am incercat de nenumarata ori sa imi tin lacrimile in lacasul lor stragand pana la negare pleoapele... nimic nu le poate opri insa, candva nici macar fericirea, asa ca de ce sa le inlantuiesc la durere? Si cu cat plang, cu atat tu vii si mai mult din timpul care a trecut... si suntem impreuna... dar lacrimile se termina... iar tu nu-mi mai apartii iarasi! Insa stiu ca esti ... esti acolo pentru a face fericita o alta persoana, dar as vrea sa stii ca am gasit motivul pentru care as putea lua de la capat oricand, iar acest motiv esti: TU!

I don't wanna cry

Fiecare amintire cu tine este neterminata, si plange ca un prunc pe care cu prea multa dragoste il sufoc. Iti strig numele mut: in durere ma lecuiesc si ma pierd! Ating tainic, ca un mag nebun fiecare frunza si fir de iarba in dorinta de a ma vindeca, dar fara succes, raman prins in nebunia cruda. Peste tot in jurul meu simt prezenta ta, mirosul parului tau, dar toate astea le simt mai ales sub pielea mea, de care nu ma pot lepada... si nici macar tu nu ai cum sa ma mai ajuti acum. Privesc aiurea prin dioptriile lacrimilor ce imi inunda ochii, cu dor nebun la un lucru pe care nu l-am putut defini decat ca ... a treia fatada a unui ban si ca un lucru care se intampla dintr-o tresarirea a realitatii - tu. Simt cum sufletul se ineaca in propriai neputinta... Imi vine sa-mi sfasai trupul, asa cum faceau preotii evreii cu hainele la cea mai mare durere a lor... dar pentru mine, cea mai mare durere esti TU! Cum sa-ti spun asta? Cum sa-ti spun ca in scurt timp mi-ai oferit si extaz si agonie? Cine ar crede?Intr-o noapte s-a nascut fericirea mea, si tot intr-o noapte s-a sfarsit! dar ambele nopti nu le pot avea in minte si de aceea trebuie sa decid pe care din ele o voi pastra in memorie. Daca o aleg pe ultima, sufletul meu s-ar zbate in durere...iar daca as alegea prima noapte ar insemna ca in fiecare zi ce urmeaza ramane sa ne imtalnim ca iubiti, ceea ce este o minciuna... Realizez ca aceasta este de fapt o declaratie de dragoste ... in durere! Trebuie sa ard in mine ... ca sa pot sa continuii drumul in caldura cenusii. Imi vine sa te urasc... dar de ce sa fac asta? Ce vina ai tu? Cand ai aparut in viata mea eram intr-un moment in care eu aveam nevoie de tine.... fara ca si tu sa ai nevoie de mine, asa ca ti-ai cautat rostul tau... de ce sa te urasc pentru asta? Dar nici sa te iubesc nu pot, pentru ca nu ma lasi, pentru ca nu ai nevoie de dragostea mea... si asta doare ca atunci cand abia iesit din pantecele mamei tale, iei prima gura de aer. Te zbati, tipi de spaima, dar toti se bucura in jurul tau si rad la auzul plansului tau! Nu-mi ramane decat cu o neputinta absurda sa te intreb: de ce ai facut asta? Iti scriu in nestire cuvinte din dorinta simpla de a vorbi cu tine. De a te avea atata timp cat tu nu ma vrei! In schimb ma consoleaza faptul ca tu nu vei citi aceste randuri niciodata... si ca si adevarul crud al despartirii noastre, si acest lucru ma doare... 22-02-2011 Craiova

Inca'odata Eu!

Cand ma privesc in oglinda, ma vad cam asa: odata, animal salbatic, odata pasare, si odata animal domestic ( pasarea pentru mine nu este animal, este o stare de excitatie intelectuala! ).

Insa, nimic nu este simplu!

Ca animal salbatic ma transform si preschimb permanent. Ce este ciudat aici, este ca de cate ori am luat forma unuei pantere sau leopard, a fost in scop defensiv, iar cand am atacat, am fost un melc de apa dulce sau si mai rau, o meduza, care daca nu este sustinuta de elementul ei, apa, nu exista! Cu alte cuvinte, cand plec la atac, timpul nu este de partea mea...imi lungeste drumul, drum unde ma pierd ...

Ca pasarea schimbarea nu este decat intr-o singura directie, acea a aripilor. Cand sunt trist si ingreunat de vreo durere imi cresc aripile ca sa pot cara si povara, iar cand sunt vesel, am aripi de colibri argintiu!

Ca animal domestic raman mereu un caine, care sta si pazeste un loc caruia nici el nu-i cunoaste limitele, insa de aperciat calitatea lui in aceasta actiune inutila: fidelitatea!

Cand nu ma uit in oglinda, sunt Eu.

Cand nu sunt cu tine...

... mi-ar place sa fiu:
- bratele tale, sa te protejez mereu, si sa te alint oricand;
- ochii tai, si sa vad tot ce tie iti este drag;
- gura ta, sa musc toate fructele dulci;
- umerii tai, iar tu sa-ti lasi capul pe ei;
- inima ta, iar eu sa bat pentru tine!

Cand ti-a fost rau...am suferit si eu!

Yahoo Messenger

Pe valul marii ce trecu,
Ramase spuma alba,
Pe fruntea dalba,
Mana ta,
Lasa un gand neterminat:
Sa ma saruti ?
Sau sa m-alinti?
Dar gandul cel hoinar,
Ascuns intre cuvinte,
Veni usor catre ureche,
Si vinovat marturisi,
Dorinta ta...
N-ai spus nici da,
Nici n-ai negat...
T-am prins de mana,
Si-am pus in palma,
Un sarut,
Iar la urechea-ti un alint....
Sa indrazneti:
Cu un sarut sa ma alinti,
iar cu-n alint sa ma saruti,
Si-n schimb eu iti voi da:
- Dori-ve-ai oare fiinta mea?

Aceste versuri apartin unei singure persoane, sunt dedicate si au fost cerute ca dovada ...
... cu multa dragoste!

Au fost...

Au fost caderi in viata mea, care m-au invatat sa urc... au fost iubiri pierdute, care m-au invatat sa le apreciez pe cele ce vor veni... au fost lacrimi in viata mea, care m-au invatat ca nu este bine sa fac pe nimeni sa planga sau sa sufere...
Au fost momente cand indecis, am lasat pe altii sa decida pentru mine...
Au fost momente, cand fericit nu am mai fost atent la cel de langa mine...
...dar ma simt vinovat pentru acele momente viitoare care le voi face sa fie ca cele care au fost...
P.S. - daca ti-am spus vreodata ca este mai bine sa nu ma mai cauti, am gresit!

O alta poveste...

Am citit odata o poveste despre o prepelita care a facut sacrificiul suprem... cred ca s fi in stare sa plang si acum, ca atunci cand eram copil.
Intr-o zi inima mea s-a transformat intr-o prepelita si trebuia sa aleg! dar nu puteam sa o fac, speranta ca pot evita acel moment facea si mai tragic cursul durerii de a lupata pentru mai mult si nu doar de a jongla spre a nu pierde macar timpul care a trecut dantelat de efemera speranta!
Mai apoi inima mea s-a transformat pe nestiute intr-o cusca unde m-a inchis pe mine si oricine ar fi vrut sa ma salveze nu putea, atat cheia cat si incuietoarea erau ascunse in ochii mei inchisi din care si acum izvorasc tainice si interzise vise...!
...apoi inima mea s-a transformat intr-un drum, de unde a venit un drumet...care vazandu-ma nu m-a plans, ci doar a vrut sa ma atinga inainte de imi intoarce spatele crezand ca colivia imi este si casa...
Iar mai apoi inima mea s-a facut iar o inima ! Atunci am luat-o si am pus-o iar in piept... ma bucur ca te-am cunoscut!

Din gradina virtutilor...

Cu un sarut as putea sa-ti sarut ambele colturi ale gurii.

- Impreunandu-le!

Eu cand decid...?

Sunt momente in viata cand trebuie sa te decizi, si momente cand decizi...
Recent imi propusesem ca in aceasta perioada a vietii sa nu imi colorez viata mai mult decat trebuie... am decis asta pentru ca, simplu' am simtit ca era momentul!
Am tinut mult la aceasta decizie si am respectat-o intocmai... stateam cocotat pe un mare pisc de promisuni desarte si desconsideram ce se intampla in juru-mi, chicotind manzeste in gandul meu sigur, ca nimic nu ma putea atinge:
- Eram posesorul unei decizii!
...si zilele trecau, iar eu ma aventuram in valuri periculoase, dar nu imi era teama...
apoi, am trecut la exploarare: sa cunosc, sa vad, sa simt... si usor, usor am palpat fiecare particica a timpului cu bratele fragile ale dorintei, gandul ca eu de ce sunt pe dinafara?
Apoi am ales conform tipului de nevoie locul unde sa ma asez... iar acum incep constructia unui fapt pe care nu-l hotarasem decat abia dupa ce l-am decis!
Ce credeti acum ca voi respecta? o decizie luata dintr-un calcul logic, sau o decizie luata sub impulsul provocarii? Am ales provocarea... LOGIC!

The Best Thing About Me Is You

Dilema...

Am adunat în tot acest timp al vieţii mele un ghem ... un ghem de emoţii şi momente bine strâns şi creat din bucăţi înnodate cu alte fire... dar până la urmă un ghem este un ghem, iar aţa unui ghem este cu totul altceva. Straniu este că uneori văd doar aţa iar alteori doar ghemul.

Dar să trecem la următorul aspect a acestei dileme. Dacă mă apuc să croiesc ceva din aţa acestui ghem ar ieşi o haină de genul: guler de cămaşă, cu spate de sacou, cu piepţi de pulovăr, cu o mânecă de tricou, o alta de palton, buzunare de hanorac...

Cine m-ar place aşa? Cine ar avea nevoie de un om îmbrăcat aşa?

...şi uite aşa stau ca pierdut în acest soi de meditaţie până când obosit ridic ochii de pe ghemul meu şi privesc în jur: toţi oamenii din jurul meu, dar absolut toţi au acelaşi gen de haină ca cea pe care eu mi-aş croi-o...şi atunci hotărăsc: o să mai adun ceva aţa pe ghem şi apoi îmi fac un soi de pardesiu, măcar să îmi acopăr şi picioarele...căci am o poftă de viaţa nebună!

Sufletul meu si paleta de culoare

Am cautat toate petele de pe sufletul meu... am gasit multe, unele destul de colorate, desi nu stiu de ce, cand am decis sa fac asta, ma gandeam ca voi gasi numai ce este urat, dar nu este asa... Sufletul este ca paleta unui pictor, si tot ce face el acolo cu timpul se transforma intr-o varietate de pete.

Petele urate si inchise la culoare, sunt de fapt un amestec prea mare de culori in aceiasi compozitie... se spune, ca doar culorile curcubeului, daca le amesteci iti va da Alb imaculat!... dar cine are in suflet doar culorile curcubeului?

Cine are in suflet doar magie?

Ce posed este ce nu am...

...de altceva nici nu am nevoie!

Raul vietii...

Iesi pe usa pe care lumea intra...pe o usa vine uneori libertatea!
Nu te grabesti si, daca sunt scari le cobori si privesti la cei ce urca intrebandu-te, tu unde ti-ai pierdut entuziasmul? Dar uneori se merita sa platesti acest pret: entuziasmul pentru libertate si viceversa!
Fiecare treapta, insa iti ofera o alta perspectiva a celor ce au ramas in urma si a celor ce vor veni, acum depinde ce iti doresti: sa afli , sau sa uiti!
... da, daca te intrebi, ai si aceasta posibilitate, sa urci si sa cobori scarile, numai ca de fiecare data vei fi impovarat de gandul ca ce ai lasat in spate ar trebui sa fie si in fata si ca ce vei gasi in fata sa nu fie niciodata la spate! Dualitatea naste incertitudine, incertitudinea naste dorinta de control, iar controlul determina lupta pentru ca tu sa fii liber sa ai ce-ti doresti. Insa orice dorinta este "minimum duala" : da sau nu, stanga sau dreapta, sus sau jos, inainte sau inapoi, ceea ce o face sa pretinzi de fiecare data ca de data asta nu vei mai face nicio greseala!

Visul unei nopti de iarna

Pleoapa se zbate in faldurile noptii,
Inconstienta de vointa somnului de a nu veni...
Fortat acopera secunde intregi irisul mut,
Si brusc, oarba se retrage sub arcada.

Buzele uscate se strang sub arsita lenei,
Si ca un helestau secat gura arunca sete,
Cerul gurii mistuie, ca o cupola, rasuflarea,
Iar apa calaie inteteste dorinta de a nu o bea!

Bratele parasite neaga existenta sudorii,
Iar degetele moarte in prelungirea bratului,
Sunt roz-trandafirii si chircite, imita
Odihna sub zapuseala noptii de vara!