duminică, octombrie 9

Hora clipelor

In fata ferestrei mele, unde locuiesc acum, este un plop si privindu-l imi dau seama ca pe el au poposit indiferent de anotimp sau vreme o mare multime de pasari ... Asa parca se aseaza si pe mine clipele... ca un stol marunt.
Fiecare paticica a mea adaposteste un cuib, si fiecare cuib pastreaza o sclipire a clipei ce, naluca, se contopeste cu mine, impingandu-ma inainte.
In incercarea matrica de a alunga clipele ce se rotesc in juru-mi, ma scutur, ma zbat insa, ca la comanda cele ce deja isi duc existenta in mine, se napustesc sa evadeaze prin ochii creduli. Tot ca la comnda imi intorc si eu atentia si privesc in mine ... tintesc o clipa matura si o urmaresc in zborul ei si, cum ele zboara in card, se contopeste in multime...
Pierdut in propria-mi privire, ma linsitesc, si fara sa ma intorc imediat, mai ratacesc putin prin preajma-mi, dupa care revin inapoi in spatele ochilor spre unde, lumina se napusteste in viteza, ma izbeste si, parca mirata de zbaterea mea, ma intreaba: de ce zadarnicesti firescul?

3 comentarii:

Anonim spunea...

...priveste mai departe de existenta ta si vei avea placerea sa asculti cantecul pasarilor...

Erick spunea...

Asta mi-a placut.... multumesc mult PRIETEn DRAG!

Anonim spunea...

...si eu multumesc pt :" prieten drag" !