Să cadă peste lume,
Doar lacrimi degerate.
Și ochiul meu închis,
Să sece-n varul alb.
Nimicul tot să fie,
Iar eu să fiu cadavru.
II
Recea-nvăluire a frigului
Să ardă carnea frunții.
Și-a vorbelor cărare
Să-nghețe-n lemn.
Nimicul Tot să fie
Iar tu să fii cadranul
A cărui limbă stă,
Pe-a timpului noian.
III
M-am odihnit,
Și-s rece,
Ai nins și te-ai colbit,
Tu, Zi-ntuneric
A vremii de răscruce,
Când lupul câine nu-i.
Nimicul Tot sa fie
Iar noi sa fim, nicicând, NIMIC!
Brașov - Ianuarie 2016
