Ramasite ...

Prins in durerea inselarii si a dezamagirii am sperat ca tu sa ma poti intelege iubindu-ma! S-a intamplat ca intr-un cliseu al neatentiei, unde din cauza plictiselii decizi sa faci un lucru la care toata fiinta ta striga sa te opresti. Am incercat sa iubesc pe cine nu era gata sa inteleaga acest act... si doar din aceasta cauza iubirea mea a fost o incercare. Dar nu m-am dat batut nici chiar atunci cand era necesar, caci o promisiune este o promisiune, iar promisiunile din dragoste nu mi le incalc niciodata. Apoi totul a decurs de la sine... si nimic nu a mers, am iesit cu sufletul incarcat de un mare gol. Intr-un rastimp, ai aparut la fel de intamplator si ai inceput sa vrei sa-mi darui sentimente si emotii care sa-mi umple golul ce urma sa-l am... si astfel ai devenit pentru mine acea lumina stralucitoare , care este cu atat mai plina de culoare cu cat te uiti la ea doar printre genele aproape stranse... ...capituland , am inteles ca pot sa te iubesc, deoarece m-ai ales! Tu, m-ai ales! Aceste ganduri m-au facut sa nu vad si diferenta alegerii tale... pentru ca este drept m-ai ales, dar ai facut-o pentru ca la acel moment corespundeam ideii tale de selectie. Un singur punct a stat intre noi in fata alegerii tale, si in raport cu sentimentele pentru mine ai ales iarasi! Ai ales sa faci o alta alegere ignorand promisiunea ce ne-o facusem in prima dimineata! Am plans gandindu-ma la clipele ce l-am petrecut impreuna ca la niste cioburi ce im sfasiau irisii si imi impedicau pleoapele sa sa uneasca... Ti-ai amintit si tu atunci pentru o scurta vreme un sentiment si ai vrut sa ma mangai, reusind doar sa ma ranesti si mai tare! apoi a venit inevitabilul, Finalul! Iar finalul a fost la fel ca inceputul...eu cu sufletul gol si tanjind dupa tine, chiar si acum, iar tu deja personaj al unui alt tablou renascentist... si de fiecare data doar tu ai ales! P.S. Imi doresc ca macar pentru tine sa fi ales corect! Cu simpatie...

Cand durerea te iarta....

Incet si lent aud vocea ta ... incep sa te uit si te rog sa ma ierti pentru asta, insa doar cu amintirea ta este foarte greu sa traiesc... iar eu imi doresc sa zbor.... Simt persoana ta ca pe o esenta ce se pierde in razele soarelui, cand deschid ochii dimineatza.... o senzatie pacuta si plina de viata dar si plina de promisiunea unui nou inceput... Imi va fi frica sa sarut iar, de teama sa nu mi se faca dor de tine.... Uneori vocea ta imi suna in vise, si veselia fetei tale imi inunda inima.... iar ochii tai privesc din toate amintirile, calzi ....

Perpetuum haotic

Voi incerca mereu in mintea mea sa uit dorinta de a te regasi in acelasi timp si spatiu din care am plecat. Nimic nu va mai fi de spus, insa nu reusesc sa ma regasesc cat sunt departe de tine... Dar va fi un timp cand incet incet ma voi apropia iarasi de cel care am fost dinainte de a te gasi si atunci va fi ca si cand tu nu ai fost.... si pentru aceste momente sunt acum trist, pentru ca timpul ma va forta sa te uit...sa uit de noi doi! Mi-ai dat speranta si apoi m-ai fortat sa o ingrop ca pe o comoara departe de mine... Ai stat in linie cu mine, dar apoi in puncte departate si singulare am trasat o bara pe care nu am putut merge fara a-mi da tu echilibrul balansului... Imi amintesc soapta trecuta a promisiunii facuta catre amandoi...si acum o mai pot auzi si acum o mai pot visa... stateam unul langa celalat intr-un moment ce imita perfect vesnicia... primul sarut a fost ca un val ce a atins inima .... voiam sa-mi petrec fiecare clipa ca o vesnicie alaturi de tine... caci eram atat de indragostit de tine, incat noptile nu-mi ajungeau nici pentru a te tine in brate si nici pentru somn, iar soarele era acoperi de zapada... iar saruturile erau facute sa imi infioare pielea...

Durerea vine din trecut....

Suntem copii zglobii ai lui Dumnezeu! Suntem copii daruiti cu suferinta .... Imi las inima sa decida... nu mai aud restul versurilor, mintea-mi este furata de melodie... iar sub frunte mi se zbat ca intr-un ciclon toate amintirile ce le pot avea ... Cu capul ascuns in palme incearc sa cuprind mai intai durerea, dar nu mai am puterea de a continua dorinta .... sau a spune cat de mult imi lipsesti, caci aceasta lipsa deja mi s-a instalat in inima.... suntem sortiti sa fim impreuna mereu si cred ca, vor fi dimineti cand ne vom trezi sub acelasi zambet, tu sub al meu, eu sub al tau. si abia atunci o sa vad cat de mult ma iubesti.... dar pana atunci iubirea noastra alearga, acum, sub o ploie, sub o noapte si sub un timp in care acea zi este mereu prinsa in visele mele. Imi apas globii oculari cu pumnul strans a neputinta si ma revad langa tine... si m-am vad speriat si refuzand sa tin ochii inchisi in asteptarea buzelor tale, pentru ca imi este teama ca sarutul nu o sa se mai intample! M-am vazut langa tine ... si atunci , langa tine, am decis ca nu te voi uita...Degetele mi se zbat spasmatic incercand sa inteleg de ce am ales, dar... Se intampla astfel, ca prins de aceasta promisiune sa prind imaginar in pleoape saracele clipe sub auspiciul hiperbolizarii, si sa vad totul ca intr-un cerc, ca sub o cupola de circ, ca intr-un glob de sticla! Am incercat de nenumarata ori sa imi tin lacrimile in lacasul lor stragand pana la negare pleoapele... nimic nu le poate opri insa, candva nici macar fericirea, asa ca de ce sa le inlantuiesc la durere? Si cu cat plang, cu atat tu vii si mai mult din timpul care a trecut... si suntem impreuna... dar lacrimile se termina... iar tu nu-mi mai apartii iarasi! Insa stiu ca esti ... esti acolo pentru a face fericita o alta persoana, dar as vrea sa stii ca am gasit motivul pentru care as putea lua de la capat oricand, iar acest motiv esti: TU!

I don't wanna cry

Fiecare amintire cu tine este neterminata, si plange ca un prunc pe care cu prea multa dragoste il sufoc. Iti strig numele mut: in durere ma lecuiesc si ma pierd! Ating tainic, ca un mag nebun fiecare frunza si fir de iarba in dorinta de a ma vindeca, dar fara succes, raman prins in nebunia cruda. Peste tot in jurul meu simt prezenta ta, mirosul parului tau, dar toate astea le simt mai ales sub pielea mea, de care nu ma pot lepada... si nici macar tu nu ai cum sa ma mai ajuti acum. Privesc aiurea prin dioptriile lacrimilor ce imi inunda ochii, cu dor nebun la un lucru pe care nu l-am putut defini decat ca ... a treia fatada a unui ban si ca un lucru care se intampla dintr-o tresarirea a realitatii - tu. Simt cum sufletul se ineaca in propriai neputinta... Imi vine sa-mi sfasai trupul, asa cum faceau preotii evreii cu hainele la cea mai mare durere a lor... dar pentru mine, cea mai mare durere esti TU! Cum sa-ti spun asta? Cum sa-ti spun ca in scurt timp mi-ai oferit si extaz si agonie? Cine ar crede?Intr-o noapte s-a nascut fericirea mea, si tot intr-o noapte s-a sfarsit! dar ambele nopti nu le pot avea in minte si de aceea trebuie sa decid pe care din ele o voi pastra in memorie. Daca o aleg pe ultima, sufletul meu s-ar zbate in durere...iar daca as alegea prima noapte ar insemna ca in fiecare zi ce urmeaza ramane sa ne imtalnim ca iubiti, ceea ce este o minciuna... Realizez ca aceasta este de fapt o declaratie de dragoste ... in durere! Trebuie sa ard in mine ... ca sa pot sa continuii drumul in caldura cenusii. Imi vine sa te urasc... dar de ce sa fac asta? Ce vina ai tu? Cand ai aparut in viata mea eram intr-un moment in care eu aveam nevoie de tine.... fara ca si tu sa ai nevoie de mine, asa ca ti-ai cautat rostul tau... de ce sa te urasc pentru asta? Dar nici sa te iubesc nu pot, pentru ca nu ma lasi, pentru ca nu ai nevoie de dragostea mea... si asta doare ca atunci cand abia iesit din pantecele mamei tale, iei prima gura de aer. Te zbati, tipi de spaima, dar toti se bucura in jurul tau si rad la auzul plansului tau! Nu-mi ramane decat cu o neputinta absurda sa te intreb: de ce ai facut asta? Iti scriu in nestire cuvinte din dorinta simpla de a vorbi cu tine. De a te avea atata timp cat tu nu ma vrei! In schimb ma consoleaza faptul ca tu nu vei citi aceste randuri niciodata... si ca si adevarul crud al despartirii noastre, si acest lucru ma doare... 22-02-2011 Craiova