Criza aproape ... biliara!

Sunt la rascrucea timpului... v-a veni un an nou... un an in care, imi doresc ca speranta mea va da roade, dar pana atunci, sunt la rascrucea introspectie ...
Sunt si vesel sunt si trist, surprins ca si cum amitirile ce le am acum ar fi actiuni ce abia mi se intampla.
Carpe diem... atunci sau acum? .... Sau cand?
Ca orice introspectie, si ca orice cantarire speri ca acul balantei sa se incline spre partea cu profit pentru tine... in acea parte in care daca te uiti in urma, sa nu vezi doar ca a mai trecut o vreme, ca a mai trecut un an in care nu ai realizat nimic.
Dar gata, acum am sa recunosc ca sunt trist... dar sunt trist, pentru ca ma descopr singur...
singur prins intre ganduri si cuvinte, sperante si caderi...in cadere ...
In aceasta cadere incerc sa ma prind de cei de langa mine, in special de prieteni, nu reusesc mare lucru, alunec in continuare... prietenii au o miscare de perpeuum mobil si se invartesc ca intr-un carusel...
incerc sa ma prind de ei dragi ai mei, sunt prinsi si ei in aceaiasi cadere...
la un moment dat, nu mai incerc nimic, si ma opresc pe marginea unei ape. Apa unei oglinzi! Ce vad acolo este secretul meu....
Va doresc sa va oglinditi si voi in apa acelei oglinzi...
Va doresc un An mai bun!

Am vorbit cu Roxana – partea II

Am vorit cu Roxana pe mess….
Eu ii spun Princes, daca a-ti cunoaste-o a-ti intelege de ce...
Acum este plecata peste hotare, in Dubai unde are o experietnat de viata interesanta, mai ales ca a recunsocut ca are si timp sa aprofundeze noua experienta. Dar sa nu ma pierd in detalii.
De curand se intreba cum ar fi sa fie cu mine. Asa se intampla cand incerci sa pierzi timpul fara folos, gandesc eu…
Dar luand-o pe partea apreciativa am fost destul de surprins. Roxana este ca o picatura de ploaie ce vesteste primavara potopul limpede de apa ce cade din nori . Roxana este ca o atingere de racoare pe pielea prinsa de fierbanteala noptii…asa este Roxana …
Ea: ~ stii, ma intrebam , fara sa incerci sa mergi prea departe cu gandul … sau sa faci alte chestii cu acelasi gand….
…eu prins in idea anterioara, ii raspund ca un tampit … fara sesns.
Ea tace, in proces comucational pe mess, inseamna ca nu scrie nici un cuvant
Eu: …~ da Princes spune…
Ea: …sper ca nu te intrerup sau ca vorbesc prea mult caci nu as vrea sa te dersanjez, stiu ca si tu le ai pe ale tale…
… nu nebuna faina spune, ce s-a intamplat
…pai incercam sa ma imgainez cum ar fi sa fiu in zona ta , sa fiu intr-un fel cu tine…
Roxana a fost pentru mine intdeauna ca sora pe care nu am avut-o niciodata, nebuna, deschisa, inteligenta, frumoasa, ca si cum ar fi sora mea mai mica ( musai )
insa facuta din aceleasi ingrediente ca si mine, ca si cum ar fi fost clonata din mine …. Prea modest mi-s, nu?
Ea: ~ stii aici, departe de casa si singura, incerc sa iua deciziile cele mai corecte pentru mine, si nu vreau sa elimin nicio posibilitate in ceea ce priveste fericirea mea…
Eu ma gandesc, daca nu i se trage cumva de la ultimul schimb de poze, cand i-am trimis o poza facuta de ziua mea, iesit din apara marii Danemarcii, gol, dar cu paion roz la gat! ( imi amintesc reactia ei, “uai, dar ce fain esti !” )
Dar nu, Roxana imi spulbera iluzia aceasta, imi spune, ca in felul in care am discutat si subiectele abordate au determinat-o sa incerce sa ma vada intr-o alta lumina!
Continua…~ tu m-ai vedea in preajma ta, in viata ta?
Dar cum as putea sa-i spun unei fiinte care este in momente delicate de introspectie ca niciodata nu as vrea pe nimeni alaturi de mine, egosimul suprem explodeaza din toata fiinta mea.
Eu: ~ Princes, tu esti o fiinta deosebita, si oricine ar vrea sa te aiba in preajma lui, cu atat mai mult eu…. ( dar mint in cel mai grosolan mod)
… peste clipe realizez ca nu are rost aceasta minciuna si dand vina pe situatia actuala a mea, imi recunosc goliciunea interesului meu: …~ Roxana, daca ai fi un job afara te-as dori cu toata fiinta mea… si ea intelege!

Visul din tren

O sa intind bratul,
Sa-ti prind palma ce se odihneste pe tablia mesei.
O sa-ti privesc chipul atat timp cat si tu vrei.
…iar tu nu-ti ascunzi privirea.

Imi imaginez fiecare curba a gatului tau,
Si tampla ta abandonata pe umarul meu.
Mirosul gurii tale
E vointa mea de a respire.

As vrea sa te tin in causul insangerat al coastelor mele
Pana la final!
Iar noptile ce vin dupa fiecare astazi,
Te-as scoate si ne-am iubi…

22-10-2010

De ce sa nu recunosc....

Prizonier in compartimentul de tren, privesc pe geam incercand sa prind imagini in miscare care sa ma ajute in fixarea pozitiei mele fata de ziua de astazi…un punct de reper. Surprind o sperietoare de pasari imbracata de proprietar in albastru, care, daca ar fi sa ma uit la simbolistica imbracamintii, un albastru frumos, care mie imi place, ar fi ca aceasta calatorie sa fie de un bun augur. Nu mai cred in asa ceva, zeii sunt atat de cruzi uneori, iar Bunul Dumnezeu, nu-ti ofera decat dupa faptele tale …

Ce sa fac cu ...mine?

Pariez cu vremea ca intr-o zi v-a fi de partea mea. Cum? Hai sa spunem ca nu stiu!
Negociez cu rabdare fiecare plan pe care incerc sa-l conturez, si apoi trec la planul B.
Nu raspund la telefon, preferand sa-mi pun singur intrebarile curiosilor mei priteni. Nu provoc nici macar visele, unde cu puterea imaginatiei pot avea cel mai mare noroc...
Clipe la rand cumpanesc trecutul cu viitorul sub acul just al prezentului, care nu se partineste decat pe sine. Sta stramb in balanta, uneori de partea trecutului alteori a viitorului, dar parca niciodata drept, caci ma chinuie ori dorinta de mai mult, ori remuscarile. Nu ma mai plang de lipsa dragostei, nici de cea a singuratatii, ci prefer sa pot sa-mi pastrez independenta in toate aspectele ei.
Privesc pe harta lumii si-mi aleg o tara unde sa pot sa incep reconstruirea norocului meu incert, insa … nu la acest capitol stau prost …