In faldurile patului nefacut se ascund firmituri de mancare si vise ce au mangaiat un somn agitat! Pe noptiera se afla pastilele ce si ele au incercat sa mentina starea de liniste pe timpul noptii. Doar luna arunca lumina prin fereastra , si cu lumina ei zgandareste toate eforturile si incercarile de a odihni pupila agitata! Nu putea sa adoarma, sufletul il durea din cauza faptului ca citise o carte, Cartea Inorogului!
N-a inteles-o pana la capat, dar a inteles ca Inorogul a fost tradat si vandut de omenire pentru visul perfid de marire! A inteles ca visul nu este doar acel pantec care naste speranta, ci este pantecul dual unde si care adaposteste si napasta.
Nu-l mai doare acum nici sufletul, pentru ca nu are de ce .... Inorogul trebuia sa moara ca el sa inteleaga ...
Inorogul si-a facut treaba pana la capat... luna ii bate in obraz mai sa-l zgarie, si nu este nici o legatura intre cei doi, in afara de ... el, care nu poate dormi!
Noaptea uneste frecvent ceea ce ziua desparte, dar uneori noaptea nu poate uni cele doua gene ale ochiului!
Asa ca nu mai ramane decat sa se adaposteasca in intunericul noptii si sa faca un compromis: sa clipeasca pana cand il fura somnul si sa doarma si ceasurile prime ale zilei... visand la Inorogul ce traieste sub clarul de luna, doar cat sa doarma...
