Cand nu sunt cu tine...

... mi-ar place sa fiu:
- bratele tale, sa te protejez mereu, si sa te alint oricand;
- ochii tai, si sa vad tot ce tie iti este drag;
- gura ta, sa musc toate fructele dulci;
- umerii tai, iar tu sa-ti lasi capul pe ei;
- inima ta, iar eu sa bat pentru tine!

Cand ti-a fost rau...am suferit si eu!

Yahoo Messenger

Pe valul marii ce trecu,
Ramase spuma alba,
Pe fruntea dalba,
Mana ta,
Lasa un gand neterminat:
Sa ma saruti ?
Sau sa m-alinti?
Dar gandul cel hoinar,
Ascuns intre cuvinte,
Veni usor catre ureche,
Si vinovat marturisi,
Dorinta ta...
N-ai spus nici da,
Nici n-ai negat...
T-am prins de mana,
Si-am pus in palma,
Un sarut,
Iar la urechea-ti un alint....
Sa indrazneti:
Cu un sarut sa ma alinti,
iar cu-n alint sa ma saruti,
Si-n schimb eu iti voi da:
- Dori-ve-ai oare fiinta mea?

Aceste versuri apartin unei singure persoane, sunt dedicate si au fost cerute ca dovada ...
... cu multa dragoste!

Au fost...

Au fost caderi in viata mea, care m-au invatat sa urc... au fost iubiri pierdute, care m-au invatat sa le apreciez pe cele ce vor veni... au fost lacrimi in viata mea, care m-au invatat ca nu este bine sa fac pe nimeni sa planga sau sa sufere...
Au fost momente cand indecis, am lasat pe altii sa decida pentru mine...
Au fost momente, cand fericit nu am mai fost atent la cel de langa mine...
...dar ma simt vinovat pentru acele momente viitoare care le voi face sa fie ca cele care au fost...
P.S. - daca ti-am spus vreodata ca este mai bine sa nu ma mai cauti, am gresit!

O alta poveste...

Am citit odata o poveste despre o prepelita care a facut sacrificiul suprem... cred ca s fi in stare sa plang si acum, ca atunci cand eram copil.
Intr-o zi inima mea s-a transformat intr-o prepelita si trebuia sa aleg! dar nu puteam sa o fac, speranta ca pot evita acel moment facea si mai tragic cursul durerii de a lupata pentru mai mult si nu doar de a jongla spre a nu pierde macar timpul care a trecut dantelat de efemera speranta!
Mai apoi inima mea s-a transformat pe nestiute intr-o cusca unde m-a inchis pe mine si oricine ar fi vrut sa ma salveze nu putea, atat cheia cat si incuietoarea erau ascunse in ochii mei inchisi din care si acum izvorasc tainice si interzise vise...!
...apoi inima mea s-a transformat intr-un drum, de unde a venit un drumet...care vazandu-ma nu m-a plans, ci doar a vrut sa ma atinga inainte de imi intoarce spatele crezand ca colivia imi este si casa...
Iar mai apoi inima mea s-a facut iar o inima ! Atunci am luat-o si am pus-o iar in piept... ma bucur ca te-am cunoscut!

Din gradina virtutilor...

Cu un sarut as putea sa-ti sarut ambele colturi ale gurii.

- Impreunandu-le!

Eu cand decid...?

Sunt momente in viata cand trebuie sa te decizi, si momente cand decizi...
Recent imi propusesem ca in aceasta perioada a vietii sa nu imi colorez viata mai mult decat trebuie... am decis asta pentru ca, simplu' am simtit ca era momentul!
Am tinut mult la aceasta decizie si am respectat-o intocmai... stateam cocotat pe un mare pisc de promisuni desarte si desconsideram ce se intampla in juru-mi, chicotind manzeste in gandul meu sigur, ca nimic nu ma putea atinge:
- Eram posesorul unei decizii!
...si zilele trecau, iar eu ma aventuram in valuri periculoase, dar nu imi era teama...
apoi, am trecut la exploarare: sa cunosc, sa vad, sa simt... si usor, usor am palpat fiecare particica a timpului cu bratele fragile ale dorintei, gandul ca eu de ce sunt pe dinafara?
Apoi am ales conform tipului de nevoie locul unde sa ma asez... iar acum incep constructia unui fapt pe care nu-l hotarasem decat abia dupa ce l-am decis!
Ce credeti acum ca voi respecta? o decizie luata dintr-un calcul logic, sau o decizie luata sub impulsul provocarii? Am ales provocarea... LOGIC!