Cand te regasesti, te descoperi

Am trait langa mine,

Asemenea unui strain.

Si rareori apreciam bucuria ce o dobandeam.

Am ascuns de atatea ori rusinea de a fi eu,

Un eu neimplinit, nesatisfacut, fara chip.

Azi, sunt eu in celalalt rol,

Si ma vad prin mine,

Implinit, fericit si recunoscator…

Nu am fost eu cel care nu s-a bucurat,

Nu am fost eu …

…am fost eu…

Nu…

Alb bacovian

Să cadă peste lume,

Doar lacrimi degerate.

Și ochiul meu închis,

Să sece-n varul alb.

Nimicul tot să fie,

Iar eu să fiu cadavru.

II

Recea-nvăluire a frigului

Să ardă carnea frunții.

Și-a vorbelor cărare

Să-nghețe-n lemn.

Nimicul Tot să fie

Iar tu să fii cadranul

A cărui limbă stă,

Pe-a timpului noian.

III

M-am odihnit,

Și-s rece,

Ai nins și te-ai colbit,

Tu, Zi-ntuneric

A vremii de răscruce,

Când lupul câine nu-i.

Nimicul Tot sa fie

Iar noi sa fim, nicicând, NIMIC!

Brașov - Ianuarie 2016