Cand ma privesc in oglinda, ma vad cam asa: odata, animal salbatic, odata pasare, si odata animal domestic ( pasarea pentru mine nu este animal, este o stare de excitatie intelectuala! ).
Insa, nimic nu este simplu!
Ca animal salbatic ma transform si preschimb permanent. Ce este ciudat aici, este ca de cate ori am luat forma unuei pantere sau leopard, a fost in scop defensiv, iar cand am atacat, am fost un melc de apa dulce sau si mai rau, o meduza, care daca nu este sustinuta de elementul ei, apa, nu exista! Cu alte cuvinte, cand plec la atac, timpul nu este de partea mea...imi lungeste drumul, drum unde ma pierd ...
Ca pasarea schimbarea nu este decat intr-o singura directie, acea a aripilor. Cand sunt trist si ingreunat de vreo durere imi cresc aripile ca sa pot cara si povara, iar cand sunt vesel, am aripi de colibri argintiu!
Ca animal domestic raman mereu un caine, care sta si pazeste un loc caruia nici el nu-i cunoaste limitele, insa de aperciat calitatea lui in aceasta actiune inutila: fidelitatea!
Cand nu ma uit in oglinda, sunt Eu. 
