miercuri, ianuarie 26

Dilema...

Am adunat în tot acest timp al vieţii mele un ghem ... un ghem de emoţii şi momente bine strâns şi creat din bucăţi înnodate cu alte fire... dar până la urmă un ghem este un ghem, iar aţa unui ghem este cu totul altceva. Straniu este că uneori văd doar aţa iar alteori doar ghemul.

Dar să trecem la următorul aspect a acestei dileme. Dacă mă apuc să croiesc ceva din aţa acestui ghem ar ieşi o haină de genul: guler de cămaşă, cu spate de sacou, cu piepţi de pulovăr, cu o mânecă de tricou, o alta de palton, buzunare de hanorac...

Cine m-ar place aşa? Cine ar avea nevoie de un om îmbrăcat aşa?

...şi uite aşa stau ca pierdut în acest soi de meditaţie până când obosit ridic ochii de pe ghemul meu şi privesc în jur: toţi oamenii din jurul meu, dar absolut toţi au acelaşi gen de haină ca cea pe care eu mi-aş croi-o...şi atunci hotărăsc: o să mai adun ceva aţa pe ghem şi apoi îmi fac un soi de pardesiu, măcar să îmi acopăr şi picioarele...căci am o poftă de viaţa nebună!

Sufletul meu si paleta de culoare

Am cautat toate petele de pe sufletul meu... am gasit multe, unele destul de colorate, desi nu stiu de ce, cand am decis sa fac asta, ma gandeam ca voi gasi numai ce este urat, dar nu este asa... Sufletul este ca paleta unui pictor, si tot ce face el acolo cu timpul se transforma intr-o varietate de pete.

Petele urate si inchise la culoare, sunt de fapt un amestec prea mare de culori in aceiasi compozitie... se spune, ca doar culorile curcubeului, daca le amesteci iti va da Alb imaculat!... dar cine are in suflet doar culorile curcubeului?

Cine are in suflet doar magie?

Ce posed este ce nu am...

...de altceva nici nu am nevoie!

marți, ianuarie 25

Raul vietii...

Iesi pe usa pe care lumea intra...pe o usa vine uneori libertatea!
Nu te grabesti si, daca sunt scari le cobori si privesti la cei ce urca intrebandu-te, tu unde ti-ai pierdut entuziasmul? Dar uneori se merita sa platesti acest pret: entuziasmul pentru libertate si viceversa!
Fiecare treapta, insa iti ofera o alta perspectiva a celor ce au ramas in urma si a celor ce vor veni, acum depinde ce iti doresti: sa afli , sau sa uiti!
... da, daca te intrebi, ai si aceasta posibilitate, sa urci si sa cobori scarile, numai ca de fiecare data vei fi impovarat de gandul ca ce ai lasat in spate ar trebui sa fie si in fata si ca ce vei gasi in fata sa nu fie niciodata la spate! Dualitatea naste incertitudine, incertitudinea naste dorinta de control, iar controlul determina lupta pentru ca tu sa fii liber sa ai ce-ti doresti. Insa orice dorinta este "minimum duala" : da sau nu, stanga sau dreapta, sus sau jos, inainte sau inapoi, ceea ce o face sa pretinzi de fiecare data ca de data asta nu vei mai face nicio greseala!

joi, ianuarie 6

Visul unei nopti de iarna

Pleoapa se zbate in faldurile noptii,
Inconstienta de vointa somnului de a nu veni...
Fortat acopera secunde intregi irisul mut,
Si brusc, oarba se retrage sub arcada.

Buzele uscate se strang sub arsita lenei,
Si ca un helestau secat gura arunca sete,
Cerul gurii mistuie, ca o cupola, rasuflarea,
Iar apa calaie inteteste dorinta de a nu o bea!

Bratele parasite neaga existenta sudorii,
Iar degetele moarte in prelungirea bratului,
Sunt roz-trandafirii si chircite, imita
Odihna sub zapuseala noptii de vara!