Dilema...

Am adunat în tot acest timp al vieţii mele un ghem ... un ghem de emoţii şi momente bine strâns şi creat din bucăţi înnodate cu alte fire... dar până la urmă un ghem este un ghem, iar aţa unui ghem este cu totul altceva. Straniu este că uneori văd doar aţa iar alteori doar ghemul.

Dar să trecem la următorul aspect a acestei dileme. Dacă mă apuc să croiesc ceva din aţa acestui ghem ar ieşi o haină de genul: guler de cămaşă, cu spate de sacou, cu piepţi de pulovăr, cu o mânecă de tricou, o alta de palton, buzunare de hanorac...

Cine m-ar place aşa? Cine ar avea nevoie de un om îmbrăcat aşa?

...şi uite aşa stau ca pierdut în acest soi de meditaţie până când obosit ridic ochii de pe ghemul meu şi privesc în jur: toţi oamenii din jurul meu, dar absolut toţi au acelaşi gen de haină ca cea pe care eu mi-aş croi-o...şi atunci hotărăsc: o să mai adun ceva aţa pe ghem şi apoi îmi fac un soi de pardesiu, măcar să îmi acopăr şi picioarele...căci am o poftă de viaţa nebună!