Pleoapa se zbate in faldurile noptii,
Inconstienta de vointa somnului de a nu veni...
Fortat acopera secunde intregi irisul mut,
Si brusc, oarba se retrage sub arcada.
Buzele uscate se strang sub arsita lenei,
Si ca un helestau secat gura arunca sete,
Cerul gurii mistuie, ca o cupola, rasuflarea,
Iar apa calaie inteteste dorinta de a nu o bea!
Bratele parasite neaga existenta sudorii,
Iar degetele moarte in prelungirea bratului,
Sunt roz-trandafirii si chircite, imita
Odihna sub zapuseala noptii de vara!
2 comentarii:
Impresionant ! Ceva ce-ti patrunde in suflet dar nu te socheaza, si nu te uimeste prin ea insasi, ci prin subiectul ei .
Draga anonim.... imi pare bine sa vad ca micile mele momente personale expuse aici in diferite forme literare sunt placute, ceea ce arata ca in acest fel nu sunt atat de singur ... :))
Trimiteți un comentariu