Sunt la rascrucea timpului... v-a veni un an nou... un an in care, imi doresc ca speranta mea va da roade, dar pana atunci, sunt la rascrucea introspectie ...
Sunt si vesel sunt si trist, surprins ca si cum amitirile ce le am acum ar fi actiuni ce abia mi se intampla.
Carpe diem... atunci sau acum? .... Sau cand?
Ca orice introspectie, si ca orice cantarire speri ca acul balantei sa se incline spre partea cu profit pentru tine... in acea parte in care daca te uiti in urma, sa nu vezi doar ca a mai trecut o vreme, ca a mai trecut un an in care nu ai realizat nimic.
Dar gata, acum am sa recunosc ca sunt trist... dar sunt trist, pentru ca ma descopr singur...
singur prins intre ganduri si cuvinte, sperante si caderi...in cadere ...
In aceasta cadere incerc sa ma prind de cei de langa mine, in special de prieteni, nu reusesc mare lucru, alunec in continuare... prietenii au o miscare de perpeuum mobil si se invartesc ca intr-un carusel...
incerc sa ma prind de ei dragi ai mei, sunt prinsi si ei in aceaiasi cadere...
la un moment dat, nu mai incerc nimic, si ma opresc pe marginea unei ape. Apa unei oglinzi! Ce vad acolo este secretul meu....
Va doresc sa va oglinditi si voi in apa acelei oglinzi...
Va doresc un An mai bun!
3 comentarii:
La sfatul tau, m-am oglindit si eu in apa acelei oglinzi si-am vazut, un Om cu suflet trist, un Om care desi spune ca nu a realizat nimic, in fapt a realizat foarte multe (in timp i-si va da seama de ele),un Om pe care il iubim neconditionat si caruia ii cerem doar, putina atentie, rabdare, echilibru,iar in caderea ta, noi vom fi acolo de fiecare data sa te ajutam sa te ridici si viceversa deasemenea, pt.ca: "putini oameni
muncind impreuna, mult folos aduc, deoarece suntem nascuti pentru a ne ajuta unii pe altii" as mai avea de adaugat ceva:
"Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii; odata intrat, il intampina bucuria; odata primit, il gazduieste omenia.
Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea." sunt doar cateva ganduri si maxime la care trebuie sa cugetam cu totii.
In ciuda oricarei tristeti, nu sunt trist... sau mai bine spus, cu cat este mai mare propria-mi tristete, tot asa de puternica se naste si speranta....
Niciodata, nu ma las dus la fundul tristetei, insa imi place sa alunec si sa ma plimb pe cursul unor eomitii si trairi, nu de fiecare data optimiste...si cum a spus Luciana, mereu am sa cred ca \"tristetea inobilieaza" :))))
Insa multumesc mult dragule anonim, ca imi spui ca chiar si in singuratate.... nu putem fi singuri :))))
LA MULTI ANI PRIETENE DRAG !
Trimiteți un comentariu