Omul are momentele lui cand trage linie si isi masoara rezultatul actiunilor pe o perioada determinata de timp. Ajuns si eu la aceasta etapa realizez ca anul acesta am avut, personal, pe langa realizari si o gramada de intamplari precum le vom vedea in randurile de mai jos:Am cunoscut o gramada de lume ( dar am cunoscut si cativa OAMENI ) care vazand rezultatul actiunilor mele, din exterior, imi apreciau efortul, implicarea, realizarile, si, aceasta lume, a dorit sa vina alaturi de mine sa ne unim eforturile si sa facem si mai mult si mai bine, pana cand ajunsi in interior, in zona de actiune, au inceput sa critice si sa spuna ca ei nu sunt deacord cu metodele mele de lucru, uitand complet ca, total in afara vointei mele, eu doar i-am inspiart in dorinta de a face lucruri frumoase. Dar mai grav, uitand ca ei au libertatea sa faca aceleasi lucruri, si, si mai mult si, si mai bine, fara sa ma implice in niciun mod pe mine. Nu, ei raman blocati, ca eu fac lucrurile gresit. Insa eu stiu ca atunci cand gresesc nu am cum sa inspir pe nimeni si nu am cum sa am nici rezultate bune, in niciun fel, ceea ce ma face sa imi dau seama ca fac lucrurile cum trebuie, insa cu mentiunea nu le fac cum le-ar placea unora sa le fac. In acest caz ce sa le zic eu unora daca ei nu-si cunosc optiunile...?
Pana aici am inteles ca am puteam realiza lucruri mult mai multe si mai bune si mai frumoase dar:
- oamenii micsoreaza efortul actiunii celor care fac ceva! Teoretic toata lumea poate sa faca mult mai bine ceea ce a facut a facut altcineva practic, bine, insa nu toata lumea poate sa faca ce si-ar dori sa faca!
- lipseste aprecierea sincera a oamenilor in ceea ce faci, pentru ca nu faci ca ei! Nu mai conteaza niciun rezultat pozitiv daca nu satisfaci orgolii!
