Durerea vine din trecut....

Suntem copii zglobii ai lui Dumnezeu! Suntem copii daruiti cu suferinta .... Imi las inima sa decida... nu mai aud restul versurilor, mintea-mi este furata de melodie... iar sub frunte mi se zbat ca intr-un ciclon toate amintirile ce le pot avea ... Cu capul ascuns in palme incearc sa cuprind mai intai durerea, dar nu mai am puterea de a continua dorinta .... sau a spune cat de mult imi lipsesti, caci aceasta lipsa deja mi s-a instalat in inima.... suntem sortiti sa fim impreuna mereu si cred ca, vor fi dimineti cand ne vom trezi sub acelasi zambet, tu sub al meu, eu sub al tau. si abia atunci o sa vad cat de mult ma iubesti.... dar pana atunci iubirea noastra alearga, acum, sub o ploie, sub o noapte si sub un timp in care acea zi este mereu prinsa in visele mele. Imi apas globii oculari cu pumnul strans a neputinta si ma revad langa tine... si m-am vad speriat si refuzand sa tin ochii inchisi in asteptarea buzelor tale, pentru ca imi este teama ca sarutul nu o sa se mai intample! M-am vazut langa tine ... si atunci , langa tine, am decis ca nu te voi uita...Degetele mi se zbat spasmatic incercand sa inteleg de ce am ales, dar... Se intampla astfel, ca prins de aceasta promisiune sa prind imaginar in pleoape saracele clipe sub auspiciul hiperbolizarii, si sa vad totul ca intr-un cerc, ca sub o cupola de circ, ca intr-un glob de sticla! Am incercat de nenumarata ori sa imi tin lacrimile in lacasul lor stragand pana la negare pleoapele... nimic nu le poate opri insa, candva nici macar fericirea, asa ca de ce sa le inlantuiesc la durere? Si cu cat plang, cu atat tu vii si mai mult din timpul care a trecut... si suntem impreuna... dar lacrimile se termina... iar tu nu-mi mai apartii iarasi! Insa stiu ca esti ... esti acolo pentru a face fericita o alta persoana, dar as vrea sa stii ca am gasit motivul pentru care as putea lua de la capat oricand, iar acest motiv esti: TU!