I don't wanna cry

Fiecare amintire cu tine este neterminata, si plange ca un prunc pe care cu prea multa dragoste il sufoc. Iti strig numele mut: in durere ma lecuiesc si ma pierd! Ating tainic, ca un mag nebun fiecare frunza si fir de iarba in dorinta de a ma vindeca, dar fara succes, raman prins in nebunia cruda. Peste tot in jurul meu simt prezenta ta, mirosul parului tau, dar toate astea le simt mai ales sub pielea mea, de care nu ma pot lepada... si nici macar tu nu ai cum sa ma mai ajuti acum. Privesc aiurea prin dioptriile lacrimilor ce imi inunda ochii, cu dor nebun la un lucru pe care nu l-am putut defini decat ca ... a treia fatada a unui ban si ca un lucru care se intampla dintr-o tresarirea a realitatii - tu. Simt cum sufletul se ineaca in propriai neputinta... Imi vine sa-mi sfasai trupul, asa cum faceau preotii evreii cu hainele la cea mai mare durere a lor... dar pentru mine, cea mai mare durere esti TU! Cum sa-ti spun asta? Cum sa-ti spun ca in scurt timp mi-ai oferit si extaz si agonie? Cine ar crede?Intr-o noapte s-a nascut fericirea mea, si tot intr-o noapte s-a sfarsit! dar ambele nopti nu le pot avea in minte si de aceea trebuie sa decid pe care din ele o voi pastra in memorie. Daca o aleg pe ultima, sufletul meu s-ar zbate in durere...iar daca as alegea prima noapte ar insemna ca in fiecare zi ce urmeaza ramane sa ne imtalnim ca iubiti, ceea ce este o minciuna... Realizez ca aceasta este de fapt o declaratie de dragoste ... in durere! Trebuie sa ard in mine ... ca sa pot sa continuii drumul in caldura cenusii. Imi vine sa te urasc... dar de ce sa fac asta? Ce vina ai tu? Cand ai aparut in viata mea eram intr-un moment in care eu aveam nevoie de tine.... fara ca si tu sa ai nevoie de mine, asa ca ti-ai cautat rostul tau... de ce sa te urasc pentru asta? Dar nici sa te iubesc nu pot, pentru ca nu ma lasi, pentru ca nu ai nevoie de dragostea mea... si asta doare ca atunci cand abia iesit din pantecele mamei tale, iei prima gura de aer. Te zbati, tipi de spaima, dar toti se bucura in jurul tau si rad la auzul plansului tau! Nu-mi ramane decat cu o neputinta absurda sa te intreb: de ce ai facut asta? Iti scriu in nestire cuvinte din dorinta simpla de a vorbi cu tine. De a te avea atata timp cat tu nu ma vrei! In schimb ma consoleaza faptul ca tu nu vei citi aceste randuri niciodata... si ca si adevarul crud al despartirii noastre, si acest lucru ma doare... 22-02-2011 Craiova