Ramasite ...

Prins in durerea inselarii si a dezamagirii am sperat ca tu sa ma poti intelege iubindu-ma! S-a intamplat ca intr-un cliseu al neatentiei, unde din cauza plictiselii decizi sa faci un lucru la care toata fiinta ta striga sa te opresti. Am incercat sa iubesc pe cine nu era gata sa inteleaga acest act... si doar din aceasta cauza iubirea mea a fost o incercare. Dar nu m-am dat batut nici chiar atunci cand era necesar, caci o promisiune este o promisiune, iar promisiunile din dragoste nu mi le incalc niciodata. Apoi totul a decurs de la sine... si nimic nu a mers, am iesit cu sufletul incarcat de un mare gol. Intr-un rastimp, ai aparut la fel de intamplator si ai inceput sa vrei sa-mi darui sentimente si emotii care sa-mi umple golul ce urma sa-l am... si astfel ai devenit pentru mine acea lumina stralucitoare , care este cu atat mai plina de culoare cu cat te uiti la ea doar printre genele aproape stranse... ...capituland , am inteles ca pot sa te iubesc, deoarece m-ai ales! Tu, m-ai ales! Aceste ganduri m-au facut sa nu vad si diferenta alegerii tale... pentru ca este drept m-ai ales, dar ai facut-o pentru ca la acel moment corespundeam ideii tale de selectie. Un singur punct a stat intre noi in fata alegerii tale, si in raport cu sentimentele pentru mine ai ales iarasi! Ai ales sa faci o alta alegere ignorand promisiunea ce ne-o facusem in prima dimineata! Am plans gandindu-ma la clipele ce l-am petrecut impreuna ca la niste cioburi ce im sfasiau irisii si imi impedicau pleoapele sa sa uneasca... Ti-ai amintit si tu atunci pentru o scurta vreme un sentiment si ai vrut sa ma mangai, reusind doar sa ma ranesti si mai tare! apoi a venit inevitabilul, Finalul! Iar finalul a fost la fel ca inceputul...eu cu sufletul gol si tanjind dupa tine, chiar si acum, iar tu deja personaj al unui alt tablou renascentist... si de fiecare data doar tu ai ales! P.S. Imi doresc ca macar pentru tine sa fi ales corect! Cu simpatie...