Reactie sincera, raspuns sincer

Anonim spunea... - in replica la provocarea mea din Preselectie - < ma inscriu la preselectie...ce ar fi sa scrii ce ai simtit prima data cand ai constientizat ca trebuie sa te descurci singur??????ma refer in viata? una care a avut reactii sincere...stii tu, domnu... >
Nu asteptam nici un fel de reactii la acea postare , ba chiar imi era ciuda pe mine ca am incercat... Nu stiu, ca sa raspund la aceasta intrebare ar trebui sa explic unele lucruri, si anume ca mi-am dorit sa ajung mai repede sa ma descurc singur in viata...chiar daca nu prea mi-a reusit si, nici acum nu imi reuseste prea mult, am aceiasi hotarare de a ma descurca singur in viata, pentru ca sub diferite forme mai sunt persoane care depind de mine ( am facut aceasta specificatie pentru a elimina un pic caracterul pur literar al autorului ).
Pai m-am simtit bine in pielea mea....cum sa spun, mandrie , putere, toate generate de lipsa de experienta, dar oricum ma simteam foarte bine. Cred ca toata lumea ar trebui sa simta acest lucru... Dezamagirea vine atunci cand , fara sa intelegi de ce, apar piedicele. Imi aduc aminte ce greu mi-a fost ca nu-mi gaseam un servici, si eram dispus la a munci... cand banii pe care ii avea se duceau cu viteza luminii pe alimentele strict necesare, si-ti era ciuda ca mananci mult, dar nu mancai decat cat sa ai dupa ce bea apa. Aici nu prea mai este literatura decat sub curentul realisticii. Insa in acelasi timp, cand erau clipe grele, intervenea cu o forta divina , speranta.
Si cu timpul, si cu incetul, am gasit un servici, iar dupa asta si lucruri bune au inceput sa apara. De aici acea mandrie, caci se ridica standardul de viata, prin oferirea de recompense pentru ca muncesti. Este simplu dupa aceea. Si dupa cum se vede banal...
Ideea este simpla dar si alta: Ce facem acum , in aceste conditii ale vremurilor prezente, cand muncesti si nu ai? Daca asta ai vrut sa ma intrebi, draga anonim, afla ca ma simt plin de frustrare, pana in maduva oaselor si albul ochilor!
Cu mult drag....Erick