duminică, octombrie 4

Dialog inchipuit

- Este prima data cand incep sa scriu si pornesc cu titlul...gandesc.
( Nu este prima data deloc, doar am probleme de definire si reprezentare a unui intreg printr-o expresie. ) Si ca sa ma raportez la titlul am sa incerc sa-mi inchipui un dialog, insa imi este greu sa gasesc un interlocutor prin vartejul de idei si noianul de ganduri, dar ... se iveste fata unui gand amuzant, care se vrea personaj principal, nu are destule calitati ca sa-mi descreteasca fruntea si-l refuz, apoi se iveste pe rand, un gand destept care vrea sa impresioneze prin ceea ce stie, enervant - ce stie el stiu si eu daca nu si mai multe, un altul melancolic cu o figura de Dionis in agonia supravietuirii, toate vor sa spuna cate ceva. Dar problema gandurilor este ca sunt timide, ele stau acolo la locul lor, si prefac orice lucru intr-un cub si il invartesc pe toate fetele, sau intr-un fir de par si-l despica in patru ... dar altfel cuminti si sperioase. Ia unu gand la intamplare, pe cel destept de exemplu si pune-l sa-si arate maiestria atunci cand este nevoie ... se ascunde, pur si simplu nu-l gasesti si apoi depinde de cat de repede de misti, il agati pe cel amuzant si salvezi cat de cat situatia, dar asta ar fi un caz fericit, caci, va spun un secret, gandul cel amuzant se aseamana atat de tare cu cel prost incat le confuzi foarte usor... si la repezeala.... - Ce nu vi s-a intamplat?
- Mi s-a intamplat odata, dar eram....suparat, nervos...! insa niciodata nu trebuie sa ne rusinam, TOATE sunt gandurile noastre!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Acum, nici sa exageram....