Again...

As vrea sa se poata auzi orice bataie a inimii mele deoarece urasc linistea. Nu cred ca noaptea ar trebui sa fie atribuita pasiunii, caci uneori ma inspaimanta cu raceala ei si prea repede si deloc cand trebuie, vine dimineata, si de aceea plec in ziua ce se arata, cu spaima viitoarei nopti. Daca durerea ar putea straluci as ridica spre cer un nou soare in formare. Iar daca as darui fiecare maine cuiva probabil mi s-ar spune ca sunt egoist, dar fara cadouri caci ce ma sperie nu este o alta zi , ci ziua prezenta. Pana nu trece permanenta zi a zilei de azi nu mai invit pe nimeni in spatiul meu, ci as vrea sa vad ca la o galerie de arta universala orice suflet care se vrea contemplat. Nu as face critica, ci doar mi-as imagina modelul... Imbracat intr-un costum de in indian, as trage dintr-o tigara de foi... cu pliantul de prezentare in mana, pantofi de piele intoarsa de culoare maron, fara sosete lasand lejeritatea piciorului in miscare si ceas la mana dreapta. Cand am plecat de acasa am avut in intentie sa-mi pun si o palarie dar a ramas la stadiul de intentie caci ceasul imi indica fara cuvinte : timpul trece! Teama de ploaie m-a facut sa-mi iau si o batista si umbrela. Taxiul comandat astepta la scara blocului dar, de fiecare data sunt dezamagit ca nu gasesc la scara un taxiu ca acelea din Anglia, in care minutele se deplaseaza in sens invers drumului... Soferul imi zambeste politicos insa eu nu am de unde sa stiu caci nu ma uit la el, dar ii raspund scurt cand ma intreaba unde mergem : - Nu stiu!