Pe obrazul meu se scutura nervos suflul unui vant rece, care incearca sa ma atentioneze tocmai faptul la care sunt foarte atent, traversatul unei strazi aglomerate. Ma grabesc si nu prea, insa picioarele imi zoresc ca la comanda unui start intarziat, si astfel par grabit. Raceala vantului, nu imi frige obrazul cat mai mult trupul care, acoperit de-un plover subtire si o geaca de piele neagra, simte toate nunatele vantului. Dintre blocuri bate mai puternic, iar la dosul magazinelor pare ca rataceste si el fara noima si fara putere pe strazi, intr-un fel afectat de faptul ca fara sa vrea ar putea ridica toate frunzele cazute intr-o miscare haotica ingreunand astfel circulatia pe strada.
Mi-e frig si nu prea, dar ma grabesc din cauza faptului ca mersul mi-a devenit mecanic, si ca prefer sa intru mai degraba in lumea gandurilor coditiene decat sa vad vantul care merge in pas cu luna Octombrie, rece, pe langa mine, ca un tovaras tainic de drum! Prefer sa merg mai degraba singur ...
Nu mai stiu unde voiam sa ajung, dar acum, nici nu mai stiu daca mai doresc sa finalizez intentia mea, asa ca brusc ma hotarasc sa ma intorc acasa, unde am lasat o gramada de treburi neterminate. Acum ma grabesc intentionat, si simt frigul si mai puternic, parca as fi intr-o proba a rezistentei fizice si imi pare ca trebuie sa fiu si mai rezistent. Aproape vanat de frig si incordare ajung fericit acasa, unde imediat ma intristez.
Unde mi-o fi stat capul, mi-e foame de mor si plecasem sa-mi iau paine!
6 comentarii:
De la toamna sau nu iti era foame :))
Ba imi era foame...dar uitasem :))
Sa ne spui daca ai mai mancata in zia aceea :))))
Tare multe ganduri pari sa ai... daca ai uitat sa si mananci... tu care ai fi in stare sa devorezi ... V.
Frig si ploaie... sper ca ai venele crescute destul de lung ... Gluma :P
Pai am mancat, ca nu prea stau fara sa mananc ... asta daca nu ma impiedica gandurile si venele care sunt din belsug ...:P
Trimiteți un comentariu