Sunt nor tocit,
Sunt cerc inchis,
Cand plec, ma-ntorc,
Spre-acelasi loc.
In minutar, secundele rotesc,
In secundar, clipele roiesc...
In carusel,
Pe cai de lemn,
In scari de aluminiu fals,
Calcaii mi-i julesc...
duminică, august 8
duminică, august 1
O alta dilema... Aceiasi viata!
Uneori stau si incerc sa-mi imaginez cum este fericirea! In ce forma si ce infatisare are ea, atunci cand decide ...
Cand decide ?
Se spune ca fericirea vine la cei care o merita, dar stim cu totii ca cei care merita nu o au intodeauna, deci, cum arata fericirea? Nu este o reactie chimica in corpul nostru, caci ar fi ca atunci cand ai nevoie de o prajutura, dar in lipsa mananci un cub de zahar. Nu, fericirea trebuie sa fie mai mult decat atat. Trebuie sa fie mai mare decat o stea! Sa o aiba toti!
Cred ca fericirea trebuie sa fie mai degraba o lupta cu tine! Trebuie sa te invingi pe tine ca sa o detii! Dar cine sa lupte, cand noi, preferam sa ne ascundem sub zabrelele propriilor noastre dorinte!
De fapt, ne este teama de noi, credem, ca atunci cand cautam sa ne descoperim, sa intram in sufletul nostru, coboram intr-un fel de beci rece! Asta este propria nostra imagine despre noi... nefericiti! Atunci cum am putea afla ce-i fericirea?
Prea multa ezitare.
Fericirea! Cum arata ea?
De fapt, FERICIREA poate fi in mainile noastre!
Cand decide ?
Se spune ca fericirea vine la cei care o merita, dar stim cu totii ca cei care merita nu o au intodeauna, deci, cum arata fericirea? Nu este o reactie chimica in corpul nostru, caci ar fi ca atunci cand ai nevoie de o prajutura, dar in lipsa mananci un cub de zahar. Nu, fericirea trebuie sa fie mai mult decat atat. Trebuie sa fie mai mare decat o stea! Sa o aiba toti!
Cred ca fericirea trebuie sa fie mai degraba o lupta cu tine! Trebuie sa te invingi pe tine ca sa o detii! Dar cine sa lupte, cand noi, preferam sa ne ascundem sub zabrelele propriilor noastre dorinte!
De fapt, ne este teama de noi, credem, ca atunci cand cautam sa ne descoperim, sa intram in sufletul nostru, coboram intr-un fel de beci rece! Asta este propria nostra imagine despre noi... nefericiti! Atunci cum am putea afla ce-i fericirea?
Prea multa ezitare.
Fericirea! Cum arata ea?
De fapt, FERICIREA poate fi in mainile noastre!
marți, iulie 27
Sunt prins intre cuvinte! -Zadarnic!
Imi pierd aproape zilnic si instantaneu rabdarea. Rabdarea de a scoate dintr-un sertar o foaie de hartie care atunci se incapataneaza sa nu fie acolo!Caut, desigur si cu mai multa frevoare sa-mi mentin starea de calm, gandind: ~" foaia este acolo unde am pus-o, trebuie ca eu sa-mi amintesc ... trebuie sa-mi castig dreptul de a ma enerva asa usor!"
Si acum hai sa empatizam. Crezi ca tin aceste sugestii care mi le servesc in punctul de start al nervilor mei?
Un exemplu: Tu!
Esti gata de a pleca de acasa, usor grabit, dar satisfacut ca totul decurge conform planului, dar... te gandesti, gand ce l-ai alungat hotarat la intocmirea planului, sa mai iei niste documente suplimentare care sa-ti asigure un succes si mai rasunator, cel putin pentru tine. In acel moment te indrepti catre sertar si... hartia nu este acolo.
Ahhh!
Nici nu stiu de ce as fi furios! Pentru ca hartia nu este acolo, pentru ca nu am timp sa caut hartia, pentru ca nu m-am gandit sa fac asta de la inceput, pentru ca cu aceasta hartie as avea un avans in fata ratei de reusita, pentru....
Pentru toate astea la un loc, eu ma enervez!
Insa partea ce vine imi place la nebunie. In mijlocul starii de nervozitate, incerc sa ma calmez! Ha ha ha!
Rezultatul? E ca adrenalina care impiedica efectul unui calmant intr-o stare de agitatie...
Si atunci: vorbesc cu mine insumi! Dar cum? Foarte nervos!
luni, iulie 26
Sa vorbim despre viata! - Indecis
Simt zapuseala fierbinte a apei cum imi inunda trupul ca un dusman crunt, in timp ce ochii imi explodeaza in baloanele de sapun. Simt ca trebuie sa inmoi clocoteala apei, dar imi este prea lene si prea imi placea aceasta suferinta. Brusc, mi-am inchipuit ca sunt un autist, care contacteaza lumea reala prin aceasta durere. Dar la fel de brusc mi-am dat seama cat de penibil sunt si ca imi ard pielea in apa clocotita doar de dragul faptului ca ma plictisesc.
Asa omor rutina...! ce mandru sunt de mine, cand descopar un alt sens nondorintei mele de a opri apa clocotita ...
Fierbinteala apei ma face sa-mi fie sete... dar suprim rautacios orice alt gest, sunt hoatarat! Voi termina dusul acesta fierbinte cu orice pret...
miercuri, iulie 14
Sarac romane de tine!
Pribegi, ai nimanui in propria tara, pana si natura, sora geamana sufletului romanului este impotriva propriului frate. Iar acum pe langa toate cate le induri, Dumnezeu iti mai ia si glasul si cantecul care te alina si ne inveselea...
Adio Madalina Manole!
Doare de fiecare data cand rostesc Adio!
Dar cu siguratna ... nu te vom Uita!
Adio Madalina Manole!
Doare de fiecare data cand rostesc Adio!
Dar cu siguratna ... nu te vom Uita!
marți, iulie 13
Nu cata la ei cat is de prosti, ca doar suntem in familie! Partea II
Politica nationala! - propozitie adevarata?
Prin eliminare partii false in vederea scrierii unei propozitii adevarate ar trebui scris doar cuvantul "nationala" caci politica la noi pur si simplu nu e! Dar stiti cum nu este? Prin contradictie, adica, iti doresti cu disperare sa nu fie !
Asa ca in sila, cum stim noi romanii sa suportam, cu cea mai delasare, ne uitam la ei, ne bufneste rasul plansului si apoi ne concentram pe motto-ul zilei prezente: munca pentru supravietuire! Prins in valtoarea acestui trai, te gandesti pana la urma cu simpatie la ei, ca si noua ne este drag sa vedem baieti isteti, chiar daca astia ne "fac" tot pe noi, avem cultul inteligentei si-l apreciem de fiecare data!
Cu umorul nostru specific, ce de acum da intr-un grad complex de infirmitate pentru propria noastra existenta civilizata, ii asemanam pe acesti scarbosi politicieni cu familia dudulestilor si in zi de salar, din putinul nostru, cand mergem sa bem ceva pentru a mai uita de noi, ne amintim de ei si zicem cu oarece inconstienta nationala:
~ Nu cata la ei cat is de prosti, ca ... doar suntem in familie!
Prin eliminare partii false in vederea scrierii unei propozitii adevarate ar trebui scris doar cuvantul "nationala" caci politica la noi pur si simplu nu e! Dar stiti cum nu este? Prin contradictie, adica, iti doresti cu disperare sa nu fie !
Asa ca in sila, cum stim noi romanii sa suportam, cu cea mai delasare, ne uitam la ei, ne bufneste rasul plansului si apoi ne concentram pe motto-ul zilei prezente: munca pentru supravietuire! Prins in valtoarea acestui trai, te gandesti pana la urma cu simpatie la ei, ca si noua ne este drag sa vedem baieti isteti, chiar daca astia ne "fac" tot pe noi, avem cultul inteligentei si-l apreciem de fiecare data!
Cu umorul nostru specific, ce de acum da intr-un grad complex de infirmitate pentru propria noastra existenta civilizata, ii asemanam pe acesti scarbosi politicieni cu familia dudulestilor si in zi de salar, din putinul nostru, cand mergem sa bem ceva pentru a mai uita de noi, ne amintim de ei si zicem cu oarece inconstienta nationala:
~ Nu cata la ei cat is de prosti, ca ... doar suntem in familie!
vineri, mai 28
Iarba verde de acasa/ Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa!
Cand crezi ca esti gol abia atunci inseamna ca crezi cu adevarat, inseamna ca inima ta este plina de speranta! Nu conteaza de cate ori ai cazut, in acel moment esti mai puternic ca niciodata, gata de start pentru intreaga viata ce vine.
Si nu ai nevoie sa-ti creasca aripile, pentru ca in viata nu trebuie sa zbori ! Trebuis sa infrangi orice furtuna ce se abate asupra ta, sa prinzi clipa intre trecut si viitor si s-o ascunzi in aminiri! Pasii sa urmeze visele asa cum lacrimile urmeaza tristetii, asa cum rasul anunta bucuria!
Fii tu mereu, trist sau bucuros!
duminică, mai 23
duminică, mai 16
Sociologic...
Printre cele cateva luni petrecute in frumoasa Danemarca, am descoprit ca si ei sunt oameni, si ca mirajul necunoscutului exista, intodeauna, inaintea intalnirii de gradul 3 cu acesta. Imi amintesc teama cu care am venit aici, gandindu-ma ca nu am sa fac fata stilului lor inaintat de viata. Ca poate voi fi in urma cu cunostiintele pe care le detin...
Totusi, ce pot spune despre ei, este ca sunt foarte avansati in tehnologie. Sunt atat de avansati incat sunt dependenti de aceasta. Imi amintesc, ca mergeam spre un mic sat de vacanta, asta iarna, iar drumul era acoperit cu zapada, ceea ce-l facea indepistabil pentru GPS. Asa ca s-au oprit, si se gandeau ce sa faca...? Incotro sa o apuce?
Am intrebat: stie cineva unde este drumul, totusi?
Da, stia toata lumea! Dar GPS-ul nu-l poate depsista si trebuie sa asteptam... insa nu s-au gandit nicio clipa sa inchida sau sa ignore GPS-ul si sa urmeze drumul firesc... Danezii, ce sa faci! Sunt acasa la ei, si fac ce vor asa ca nu-i mai judec...
Ca sa nu ma spun, ca ei au trecute in categoria fructelor morcovul, pe care il gasesti in orice mancare, nu beau eu cafea, dar cred ca daca faci comanda de o cafea cu morcovi nu va fi nicio problema .
Dar ce admir la ei, este faptul ca sunt FOARTE RELAXATI! Exact, foarte relaxati! Nu intereseaza pe nimeni cu ce esti imbracat sau cum... Imi amintesc, cand am coborat din avion si am luat trenul spre Roskilde, lumea isi schimba in tren hainele groase de afara cu cele de office, ca sa nu mai spun ca ei au conexiune la internet (nu stiu unde sa zic mai pe romaneste ca sa inteleaga toata lumea ), si in gaura de sarpe!
Va urma....
Totusi, ce pot spune despre ei, este ca sunt foarte avansati in tehnologie. Sunt atat de avansati incat sunt dependenti de aceasta. Imi amintesc, ca mergeam spre un mic sat de vacanta, asta iarna, iar drumul era acoperit cu zapada, ceea ce-l facea indepistabil pentru GPS. Asa ca s-au oprit, si se gandeau ce sa faca...? Incotro sa o apuce?
Am intrebat: stie cineva unde este drumul, totusi?
Da, stia toata lumea! Dar GPS-ul nu-l poate depsista si trebuie sa asteptam... insa nu s-au gandit nicio clipa sa inchida sau sa ignore GPS-ul si sa urmeze drumul firesc... Danezii, ce sa faci! Sunt acasa la ei, si fac ce vor asa ca nu-i mai judec...
Ca sa nu ma spun, ca ei au trecute in categoria fructelor morcovul, pe care il gasesti in orice mancare, nu beau eu cafea, dar cred ca daca faci comanda de o cafea cu morcovi nu va fi nicio problema .
Dar ce admir la ei, este faptul ca sunt FOARTE RELAXATI! Exact, foarte relaxati! Nu intereseaza pe nimeni cu ce esti imbracat sau cum... Imi amintesc, cand am coborat din avion si am luat trenul spre Roskilde, lumea isi schimba in tren hainele groase de afara cu cele de office, ca sa nu mai spun ca ei au conexiune la internet (nu stiu unde sa zic mai pe romaneste ca sa inteleaga toata lumea ), si in gaura de sarpe!
Va urma....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)