Simt zapuseala fierbinte a apei cum imi inunda trupul ca un dusman crunt, in timp ce ochii imi explodeaza in baloanele de sapun. Simt ca trebuie sa inmoi clocoteala apei, dar imi este prea lene si prea imi placea aceasta suferinta. Brusc, mi-am inchipuit ca sunt un autist, care contacteaza lumea reala prin aceasta durere. Dar la fel de brusc mi-am dat seama cat de penibil sunt si ca imi ard pielea in apa clocotita doar de dragul faptului ca ma plictisesc.
Asa omor rutina...! ce mandru sunt de mine, cand descopar un alt sens nondorintei mele de a opri apa clocotita ...
Fierbinteala apei ma face sa-mi fie sete... dar suprim rautacios orice alt gest, sunt hoatarat! Voi termina dusul acesta fierbinte cu orice pret...
16 comentarii:
INDECIS..da, e un adjectiv, dar in acelasi timp si o stare care poate cuprinde pe oricine, din cauza anumitor factori..
Ca urmare eu nu cred ca e cuvantul cel mai potrivit in cazul tau, deoarece, asa cum te-ai exprimat si tu, citez:
"voi termina dusul acesta fierbinte cu orice pret.." , lupta cu viata este, sirul evenimentelor intamplate in acest timp, placute sau mai putin placute....
Multumesc mult pentru ca imi iei apararea, dar aici, eu imi aratam slabiciunea de a lua deciziile bune, si nu hotararea de a continua. Cred anonimule, ca tii un pic la mine daca ai incercat sa ma sustii.
Multumesc frumos! Iti raman dator ;)
....placerea e de partea mea, cat despre "slabiciunea de a lua deciziile bune" , eu cred ca esti un tip extravertit, uneori usor influentabil, alteori ti-e putin teama sa faci acel pas deciziv, sa nu mai vorbesc cat iti este de greu sa-ti expui (sa dai frau liber), sentimentele(lor), inteleg ca faci toate aste din "educatie", dar, fi mai puternic in ceea ce priveste propria ta fiinta...propriul tau "eu" .
Cat despre faptul ca " tin un pic la tine", trebuie sa recunosc ca e mai mult decat am visat, fapt pentru care sunt foarte fericit/a !
Cu placerea aparuta in urma citirii randurilor din comentariul tau, spun ca esti un bun observator al pshicului meu. Nu este deloc un secret ca sunt asa cum sunt si sunt asa cum m-ai descris tu. Dar mai ales, este foarte corect si adevarat!
Insa, acum problema este ca propriul meu "eu" este intr-o permanenta criza! Imi cer scuze ca este asa, dar daca eul meu ar fi definit, mi-ar fi teama ca el ar fi plictistor pentru mine.
Unde pot sa te contrazic, este ca Eu-l meu este destul de puternic iar slabiciunea pe care tu o amintesti este, intradevar determinata de imparatsirea sentimentelor proprii si intime... iar tot ce am eu, este propriu si intim.
Nu iti spun toate acestea ca sa te combat, ci poate imi spui si mie ceva ce eu nu pot vedea la mine, inca...
si pentru ca tii la mine si pt ca am resuit sa fac pe cineva fericit as fi foarte bucuros sa nu-mi ierti nicio greseala si nicio scapare.
citez: "propriul meu -eu- este intr-o permanenta criza"..nu ar trebui sa fie asa, deoarece (parerea mea) pot spune ca esti "beneficiarul" unui intelect pe care multi dintre noi si-ar dori sa-l aiba (cu asta cred ca am spus tot), si-apoi tare bine ar fi daca nu te-ai lasa coplesit de factorii negativi din jurul tau, stiu, cu totii avem astfel de stari/probleme, nu de aceasi natura..., dar uneori trb sa ne impunem noua insine o anumita stare de bine, altfel....Iar ceea ce nu poti vedea la tine, este forta cu care esti inzestrat dar pe care o suprimezi intr-un mod destul de ciudat pentru mine.Nu-ti spun toate astea pentru ca tin la tine sau pentru ca sunt un bun psiholog(departe gandul/fapta, e doar umila mea parere), ci pentru a te determina sa ai mai multa incredere in tine, in propriile tale forte..in propriul tau "eu".Iar daca trb sa nu-ti iert nici o greseala, stai linistit, la asta ma pricep cel mai bine:))
Lucrurile sunt uneori simple, pentru ca nu se poate interveni in modificarea lor spre a le face complexe. Adica aici, m-as gandi strict la simplicitate situatiei...
Uite, imagineaza-ti un lac, cu apa dulce, limpede ca cristalul ... in mijlocul naturii, o natura perfecta, care poate sa fie o poiana, un camp ... oriunde! Si lacul acela poate parea la un moment dat imperfect, pentru ca iti poti imagina ce frumos ar sursura apa lacului daca ar fi un parau...
Nu stiu ce sa zic mai mult despre mine, sau forta mea! Ma bucur ca exista ... si ma bucur ca sunt persoane care o pot vedea, si astfel imi reamintesc mie ca ea chiar exista...
Acum, crede-ma ca pe moment stiu unde este excat problema mea si stiu exact ce-mi opreste forta si toate cele care pot fi bune in viata mea... dar cum as putea sa spun toate astea? CUI?
..daca vrei se poate...dar trebuie sa incepi odata si odata !!!!!!!!!
CUI? pai, daca tot m-am implicat, propun sa incepem cu mine, sunt aici sa te inteleg/sa invat.....
Cu ceva vreme in urma o prietene foarte draga imi povestea despre tristetea nobila. O latura negativa si realistica a acestei tristeti nobile, as defini-o masochism.
Dar, sa revin la Tristetea Nobila, care ne induce starea de "cat deplini de noblete si ce aura romantica-martirica avem cand suferim in viata"
Cat de plini de intelepciune suntem de la inaltimea Suferintei noastre, cat de neintelesi si cat de misteriosi...si cum ne priveste lumea, unori sfios, alteori cu teama...
Trebuie sa fii nebun sa-ti inchipui ca as renunta asa usor la Tristetea Mea Nobila ...:))))
eee...ai grija sa nu te adancesti prea mult in acesta "Tristete nobila"
caci rezultatul nu va fi cel sperat !!
Grija mea este sa nu fiu sufocat... sau mai degraba spaima mea!
Spaima ta, va trebui sa fie sa nu-i sufoci pe cei din jurul tau cu aura "romantica - martirica", iar sfatul meu umil, pe care poti sa nu-l bagi in seama :fi putin mai atent !
Nu este corect! Va trebui sa fii mai explicit...
Pentru ca daca este ceva de care sunt constient, si trag si ponoasele, este ca chiar nu sufoc pe nimeni cu asta ...
Dar, cred ca cel mai bine, ar fi sa explici...
:):):)(te-ai ofticat).Nu e nimic de explicat a fost doar o parere..
P.S."corect/a "
Da, ai dreptate, a fost deajuns! ;)
P.S. - este numai parea ta!
scuze...in loc de corect/a, trebuia sa scriu explicit/a -(treb.sa fii mai explicit)- ..acest cuvant era de corectat...tanks pt intelegere.
In final a fost vorba doar de...tine!
Stiu ca esti o persoana minunata... iar pentru mine este deajuns!
Trimiteți un comentariu