Mic Tratat al Moralei din Mucegai

Asemena unui colectionar care stie ca podoaba colectiei lui este undeva cat mai in jos si cat mai ascunsa, asa si eu am priceput ca morala poporului roman este ascunsa ori mai jos ori mai sus de locul ei natural - pieptul oamenilor - ceea ce o face sa fie ori groteasca ori de neatins.

Dar apoi in setea mea de a o gasi , aflu un paradox al zilelor noastre: morala este acoperita de mucegai. Ceea ce demonstreaza ca este uitata, nefolosita si aruncata intr-un loc plin de intuneric.

Acum si in aceasta stare este urata, plina de miros urat si aproape scarboasa, - de aceea nu este folosita - dar surprinderea nu sta decat in faptul ca morala trebuie doar scoasa la lumina si se curata singura de tot ce este urat! Cine poate face acest lucru?

Ca simplu cetatean o ravnesc si o doresc pentru a-mi reabilita imaginea de sine, si de a nu-mi mai fi rusine cu soarele care ma incalzeste. Dar sunt prins in activitatea lui Sisif, imi car propria speranta pe panta neputintei crezand ca altcineva trebuie sa se ocupe de problema moralei acoperita de mucegai.

Citesc in diferite tratate despre maretia ei si incep sa devin melancolic al timpurilor cand morala era parte a mandriei si a modului de viata si apoi citesc ( in orice situatie ) in ochii celor pe langa care trec, icterul acut ce se instaleaza in lipsa moralei.

Vina imi apartine prin faptul ca am fost martor ocular la uitarea ei generala.

Cine ne va salva, cine va fi cel care va pune mana alba pe suprafata de mucegai a moralei?

Oare acest mic tratat sa fie un simplu eptitaf al moralei? Chiar si asa, mi-am facut o mare datorie pentru ca ... oricarei treceri in nefiinta este necesara un epitaf!

Sa-l numesc simplu Epitaf al moralei?

Nu!