vineri, decembrie 4

Mama


Cat timp va fi pe lume conceptul de mama, voi fi intodeauna un copil, un fiu al mamei mele!

Si nu ar fi deajuns sa adun florile toate ca sa-i astern in drumul care l-a facut pana am crescut...nu ar fi deajuns sa ii daruiesc decat un zambet si ea ar face inca de o mie de ori acelasi drum de parca ar avea aripi de inger.

Intaile brate create ale lui Dumnezeu au fost bratele de mama, pentru ca ar fi trist ca Dumnezeu sa nu aiba o MAMA. O pandesc acum printre gene , sa-i pot vedea intreaga statura... si nici soarele nu poate straluci intr-atat incat poate ea sa straluceasca cand ma priveste. Peste toate stapaneste magia mangaierii in palma-i sfanta care vindeca genunchii atunci cand acestia se imbujorau ca doi obraji sub farmecul jocului. Imparteai cu ea tot ce trimiteu sfintii din cer ...
- mama, uite ploua...!!!
Iar cand nu era langa tine pierdeai pamantul si cerul, insa ea le faurea de fiecare data cand ma cuprindea in bratele ei. Ma aduna duios in fiecare noapte cu prietenii purici in paza carora ma lasa sa dorm si sa ma scald in lumea viselor. Sunt ani de cand m-am nascut si imi doresc ca la terminarea timpului sa fiu acelasi... fiul mamei mele!

5 comentarii:

Anonim spunea...

ganduri..sentimente, de o incarcatura puternica , ce nu pot stapani lacrimile care ma napadesc!

Anonim spunea...

Sunt placut surprinsa....n-am stiut ca domnul Erik are un astfel de talent.

Erick spunea...

Eu nu am facut decat sa fiu baiatul mamei ...pana la final :)

Anonim spunea...

Cred ca ar trebui sa citeasca si mama ta acest articol! Al doilea MAGNIFIC!

Erick spunea...

Dar care este primul MAGNIFIC?