Şi, totuşi, gândind, că de i-ar putea înfăşura într-un ghem, acesta nu ar fi pe măsura greutăţii: pare-se că-s puţini, "dar anii sunt ca plumbul..." stărui bătrânul în mintea lui. Puţini, căci ce, se amestecă şi gândul bătrânului, câteva zeci de ani nu ar face mare vâlvă, "puţini, dar grei" gândi bătrânul în nevoia lui.
Aşa e firea omului cărunt, ori câte zeci de ani, sau mii de zile s-ar aduna în spatele lui tot se plânge. Plânge că-s puţini, dar plânge şi că-s grei.
Râde bătrânul, surprinzându-se pe el, cărunt şi obosit şi gândul, tot al lui, fireşte, discutând!
Vorbesc! De fapt vorbesc stările lui între ele, ca la piaţă.
El s-ar odihni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu